Lacul Baikal

Polly s-a trezit în a cincea dimineață și lumea devenise apă.

Polly woke up on the fifth morning and the world had become water.

Trenul mergea de-a lungul țărmului sudic al Lacului Baikal. Lacul umplea întreaga fereastră: nu era atât un lac, cât o mare, cu excepția liniștii perfecte și a clarității imposibile a culorii, un albastru care părea să înceapă undeva adânc sub suprafață și să se ridice.

The train was running along the southern shore of Lake Baikal. The lake filled the entire window: not a lake so much as a sea, except for the perfect stillness and the impossible clarity of the colour, which was a blue that seemed to start somewhere deep below the surface and rise up.

Igor, pescarul, era treaz de două ore. Era la fereastră cu un caiet mic.

Igor, the fisherman, had been awake for two hours. He was at the window with a small notebook.

"Baikal," a spus el. "Este cel mai adânc lac din lume. O mie șase sute patruzeci și doi de metri în punctul său cel mai adânc. Este, de asemenea, cel mai vechi lac. Are douăzeci și cinci de milioane de ani. Majoritatea lacurilor se umplu cu sedimente în timp. Baikal este într-o vale de rift care încă se extinde. Fundul se adâncește mai repede decât pot sedimentele să-l umple."

"Baikal," he said. "It is the deepest lake in the world. One thousand six hundred and forty-two metres at its deepest point. It is also the oldest lake. Twenty-five million years old. Most lakes fill in with sediment over time. Baikal is in a rift valley that is still growing. The bottom drops faster than the sediment can fill it."

Apa de afară era atât de limpede încât Polly putea vedea bolovani pe fundul lacului în zonele puțin adânci. Claritatea ajunge până la patruzeci de metri în condiții potrivite.

The water outside was so clear that Polly could see boulders on the lake floor in the shallow areas. The clarity is up to forty metres in the right conditions.

"De asemenea, conține," a spus Igor, "douăzeci și trei la sută din toată apa dulce neînghețată de pe Pământ. Mai mult decât toate Marile Lacuri din America de Nord la un loc."

"It also holds," Igor said, "twenty-three percent of all the unfrozen fresh water on Earth. More than all the North American Great Lakes combined."

Polly se uita la lac. Nu părea să fie douăzeci și trei la sută din ceva. Părea un singur lucru albastru și liniștit.

Polly looked at the lake. It did not look like twenty-three percent of anything. It looked like a single still blue thing.

Trenul s-a oprit la stația Slyudyanka. Igor a coborât. A strâns vârful aripii lui Polly cu două degete, grav. "Trei zile de pescuit. Apoi acasă." A făcut cu mâna prin fereastră și a plecat.

The train stopped at Slyudyanka station. Igor got off. He shook Polly's wing tip with two fingers, gravely. "Three days fishing. Then home." He waved through the window and was gone.

Timp de încă trei ore, trenul a urmat țărmul. Un grup de foci Baikal și-au ridicat capetele deasupra suprafeței la un kilometru de țărm. Sunt singura specie de focă exclusiv de apă dulce din lume.

For three more hours, the train ran the shore. A group of Baikal seals popped their heads above the surface a kilometre offshore. They are the world's only purely freshwater seal species.

Polly s-a gândit la scară. Sub ea era apă mai veche decât specia ei. În acea apă era o mică crevete roz numită Epischura care nu exista nicăieri altundeva pe Pământ. Menținea lacul limpede. O făcea de douăzeci de milioane de ani.

Polly thought about scale. Below her was water older than her species. Inside that water was a tiny pink shrimp called Epischura that did not exist anywhere else on Earth. It kept the lake clear. It had been keeping it clear for twenty million years.