Nouă insule, trei plăci

Polly a coborât în zbor jos deasupra unei coaste de rocă vulcanică neagră, unde câmpurile verzi ajungeau până chiar la marginea falezei, iar ceața aluneca încet peste dealurile rotunjite din interiorul insulei. Aceasta era São Miguel, cea mai mare dintre cele nouă insule care alcătuiesc arhipelagul Azore, singură în mijlocul Atlanticului de Nord. Aerul sărat se amesteca cu mirosul de pământ ud și de iarbă proaspăt tăiată, iar undeva mai jos un cocoș cânta la o fermă pe care ea încă nu o vedea.

Polly came in low over a coastline of black volcanic rock, where green fields ran right up to the cliff edge and mist slid slowly across rounded hills further inland. This was São Miguel, the largest of the nine islands that make up the Azores, sitting alone in the middle of the North Atlantic. Salt air mixed with the smell of wet earth and cut grass, and somewhere below a rooster called out from a farm she could not yet see.

Întreaga insulă există din cauza unei falii aflate adânc sub fundul oceanului, un loc în care trei dintre marile plăci care poartă continentele se freacă încet una de alta. America de Nord trage într-o direcție, Europa în alta, iar Africa apasă dinspre sud, și acolo unde se întâlnesc cele trei margini, căldura și presiunea își găsesc drum în sus prin crăpăturile scoarței. Fiecare insulă din acest lanț a fost construită la fel, o erupție pe rând, din nimic altceva decât foc și rocă răcită.

The whole island exists because of a seam far below the ocean floor, a place where three of the great plates that carry the continents grind slowly against each other. North America pulls one way, Europe another, and Africa presses in from the south, and where the three edges meet, heat and pressure find their way up through cracks in the crust. Every island in this chain was built the same way, one eruption at a time, out of nothing but fire and cooling rock.

Aproape fiecare câmp de pe São Miguel este mărginit de un gard viu de hortensii, albastre și violete și uneori de un roz stins, plantate atât de des încât par pictate pe peisaj. Fermierii au adus plantele din Asia în secolul al nouăsprezecelea doar ca să marcheze hotarele dintre pășuni, fără să bănuiască vreodată că vor deveni semnul distinctiv al insulei. Solul vulcanic, bogat în minerale, le face petalele mai intens albastre decât aproape oriunde altundeva în lume.

Almost every field on São Miguel is edged by a hedge of hydrangeas, blue and violet and sometimes a soft pink, planted so thickly they look painted onto the landscape. Farmers brought the plants from Asia in the nineteenth century simply to mark the borders between pastures, never expecting them to become the island's signature. The volcanic soil, rich in minerals, turns their petals a deeper blue than the same flower grows almost anywhere else in the world.

Mai spre interior, dealurile verzi se ridicau și se strângeau în jurul unor bazine largi și tăcute, în care Polly nu putea privi de pe coastă. Aburul se ridica slab de undeva dintre ele, fire albe și subțiri pe cerul cenușiu, iar ea și-a întors zborul spre înălțimi ca să vadă ce îl produce.

Further inland, the green hills rose and folded around wide, quiet basins that Polly could not see into from the coast. Steam rose faintly from somewhere among them, thin white threads against the grey sky, and she turned her flight toward the high ground to see what was making it.