Mirosul de Scorțișoară

Marta locuia singură într-un apartament mic. Noua ei vecină, Doña Pilar, era o femeie în vârstă. Se vedeau uneori în lift, dar nu vorbeau.

Marta lived alone in a small apartment. Her new neighbor, Doña Pilar, was an old woman. They saw each other in the elevator sometimes, but they did not talk.

Într-o dimineață de duminică, Marta și-a deschis ușa pentru a ieși la plimbare. Pe podea era o farfurioară. Pe farfurie era o bucată de prăjitură. Prăjitura mirosea a scorțișoară și portocale.

One Sunday morning, Marta opened her front door to go for a walk. There was a small plate on the floor. On the plate was a piece of cake. The cake smelled like cinnamon and oranges.

Era un bilet. "Este rețeta bunicii mele. Am făcut prea multă. Bine ai venit în clădire. — Pilar."

There was a note. "It is my grandmother's recipe. I made too much. Welcome to the building. — Pilar."

Marta a mâncat prăjitura la masa din bucătărie. Era cea mai bună prăjitură pe care o mâncase de mult timp. Nu știa cum să-i mulțumească lui Pilar. Nu cocea prăjituri. Nu avea o rețetă de la bunica ei.

Marta ate the cake at her kitchen table. It was the best cake she had eaten in a long time. She did not know how to thank Pilar. She did not bake. She did not have a recipe from her grandmother.

În cele din urmă, a scris o felicitare. "Mulțumesc. Prăjitura a fost minunată. Dacă ai vreodată nevoie de ajutor la cumpărături, te rog să bați la ușă." A lăsat felicitarea sub ușa lui Pilar. Acum aveau ceva de la care să pornească.

Finally, she wrote a card. "Thank you. The cake was wonderful. If you ever need help with shopping, please knock." She left the card under Pilar's door. Now they had something to start with.