Numărul Patruzeci și Șapte

Carla își tăiase mâna spălând vasele. Nu era o tăietură adâncă, dar sângera în continuare, așa că a mers la clinică. Recepționera i-a cerut cardul de asigurare și i-a dat un număr. Patruzeci și șapte.

Carla had cut her hand washing the dishes. It wasn't deep, but it kept bleeding, so she went to the clinic. The receptionist asked for her insurance card and gave her a number. Forty-seven.

Ecranul de deasupra ușii afișa „Acum se servește: 31.” Sala de așteptare era plină. Un bărbat citea aceeași pagină a unei reviste de zece minute. Un tânăr tată ținea în brațe un bebeluș adormit. Un adolescent privea fix la telefonul său.

The screen above the door said "Now serving: 31." The waiting room was full. A man was reading the same page of a magazine for ten minutes. A young father was holding a sleeping baby. A teenager was staring at his phone.

Carla s-a așezat și a urmărit cum se schimbă numerele. 32. 33. 36. Numerele nu se mișcau în ordine. Se întreba dacă fusese uitată.

Carla sat down and watched the numbers change. 32. 33. 36. The numbers did not move in order. She wondered if she had been forgotten.

După o oră, ecranul a arătat în sfârșit 47. A trecut prin ușă în biroul mic. Doctorul i-a privit mâna timp de două minute. „Nu e nimic,” a spus el. „Curăță de două ori pe zi. Fără cusături.”

After an hour, the screen finally showed 47. She walked through the door to the small office. The doctor looked at her hand for two minutes. "It's nothing," he said. "Clean it twice a day. No stitches."

Când a plecat, sala de așteptare era aproape goală. Adolescentul plecase. Bebelușul era treaz. Bărbatul întorsese în sfârșit pagina.

When she left, the waiting room was almost empty. The teenager was gone. The baby was awake. The man had finally turned the page.