Caracatița care a păcălit lacătul

În doi mii șaisprezece, personalul unui mic acvariu din Noua Zeelandă a ajuns într-o dimineață la un mister autentic. Una dintre caracatițele lor, o creatură cu înfățișare banală numită Inky, dispăruse din bazinul ei peste noapte. Nu se spărsese niciun geam și nu sunase nicio alarmă. Pur și simplu plecase, de parcă nici nu ar fi existat vreodată acolo.

In two thousand sixteen, staff at a small aquarium in New Zealand arrived one morning to a genuine mystery. One of their octopuses, an unremarkable looking creature named Inky, had vanished from his tank overnight. No glass had been broken and no alarm had sounded. He had simply gone, as if he had never been there at all.

O căutare prin clădire a oferit în cele din urmă răspunsul. Sub acoperirea întunericului, Inky ridicase capacul propriului bazin, apoi își târâse corpul pe podeaua rece până la o țeavă de scurgere îngustă care ducea spre ocean. S-a strecurat înăuntru, și-a croit drum prin câțiva metri de țeavă metalică strâmtă și a alunecat afară, în apă deschisă. Până în zori, era liber.

A search of the building eventually supplied the answer. Under cover of darkness, Inky had prised open the lid of his own tank, then dragged his body across the cold floor to a narrow drainpipe leading to the ocean. He squeezed inside, worked his way through several metres of tight metal piping, and slid out into open water. By sunrise, he was free.

Ceea ce face povestea remarcabilă nu este doar ce a făcut Inky, ci ce dezvăluie despre modul în care gândește o caracatiță. Caracatițele se numără printre cele mai inteligente creaturi în viață, cu aproximativ tot atâția neuroni cât are un câine. Cei mai mulți dintre acești neuroni nu se află în cap, ci de-a lungul brațelor, astfel încât fiecare braț funcționează cu un anumit grad de independență, aproape ca și cum ar avea propria minte.

What makes the story remarkable is not just what Inky did, but what it reveals about how an octopus thinks. Octopuses rank among the most intelligent creatures alive, with roughly as many neurons as a dog. Most of those neurons sit not in the head but along the arms, so each arm operates with a degree of independence, almost as though it had a mind of its own.

Această inteligență apare din nou și din nou în laboratoare din toată lumea. Caracatițele au învățat să deschidă capace de borcane pentru a ajunge la mâncare, au rezolvat puzzle-uri cu mai multe etape pentru a recupera o bucată de crab dintr-o cutie încuiată și au recunoscut chiar cercetători individuali după înfățișare, stropindu-i cu apă pe cei care păreau să nu le placă.

This intelligence turns up again and again in laboratories worldwide. Octopuses have learned to unscrew jar lids to reach food, solved multi step puzzles to retrieve a piece of crab from a locked box, and even recognised individual researchers by sight, squirting water at the ones they seemed to dislike.

Chiar și așa, oamenii de știință încă nu pot explica pe deplin cum a apărut o asemenea inteligență. Ea a evoluat pe o ramură complet separată a vieții, cu mult înainte de existența mamiferelor, motiv pentru care întâlnirea cu mintea unei caracatițe pare cel mai apropiat lucru de pe Pământ de întâlnirea cu o minte extraterestră.

Even so, scientists still cannot fully explain how such intelligence arose. It evolved along an entirely separate branch of life, long before mammals existed, which is why meeting an octopus's mind feels like the closest thing on Earth to meeting an alien one.

Inky nu a mai fost văzut niciodată. Acvariul l-a înlocuit în cele din urmă cu o altă caracatiță, deși de data aceasta s-au asigurat că noul bazin va fi considerabil mai greu de evadat.

Inky himself was never seen again. The aquarium eventually replaced him with another octopus, though this time they made sure the new tank would be considerably harder to escape from.