Sosește barca

Barca de dimineață a trecut pe lângă un promontoriu jos și a acostat la Stromness, unde casele stau cu spatele la apă și cu frontoanele întoarse spre vânt. Polly a pășit pe lespezile ude și a înțeles imediat vântul. Nu era o rafală. Era o stare de fapt. Un câine ciobănesc collie stătea la capătul digului și se uita la parâme. Polly s-a dus la el. „Îmi puteți arăta drumul?”

The morning boat came in past a low headland and tied up at Stromness, where the houses stand with their backs to the water and their gable ends turned into the wind. Polly stepped onto wet flagstones and understood the wind at once. It was not a gust. It was a condition. A collie sat at the end of the pier watching the ropes. Polly went over to him. "Can you show me the way?"

El a întrebat-o unde voia să ajungă, iar ea a recunoscut că încă nu știa. Aici este un răspuns rezonabil. Insulele sunt aproape șaptezeci, cam douăzeci dintre ele locuite, și niciuna nu se află departe de țărm. Nu există pădure, nici perdea de protecție, nimic mai înalt decât hornul unei ferme. „Îmi puteți spune de unde pot lua autobuzul?”, a întrebat ea, iar el a înclinat capul spre un adăpost din capul pantei.

He asked where she wanted to go, and she admitted she did not know yet. That is a reasonable answer here. The islands number close to seventy, about twenty of them lived on, and none sits far from the shore. There is no forest, no shelter belt, nothing taller than a farmhouse chimney. "Could you tell me where I can catch a bus?" she asked, and he tipped his head toward a shelter at the top of the slope.

Apoi a făcut greșeala unei păsări care și-a petrecut o vară prin orașe. „Cât durează să merg pe jos până în centrul orașului?” Collie-ul s-a uitat de-a lungul singurei străzi pavate cu lespezi care traversează orașul de la un capăt la altul, pe alocuri atât de îngustă încât o mașină trebuie să-și strângă oglinzile. Unsprezece minute, a spus el, dacă te oprești să te uiți în vitrine.

Then she made the mistake of a bird who has spent a summer in cities. "How long does it take to walk to the city center?" The collie looked along the single flagstone street that runs the length of the town, narrow enough in places for a car to fold in its mirrors. Eleven minutes, he said, if you stop to look in the windows.

„Îmi puteți spune dacă sunt evenimente interesante astăzi?” A luat întrebarea în serios. Orarul feribotului este ziarul local, a spus el, și tot restul sosește odată cu el. Mai târziu în cursul săptămânii pleca o barcă spre stâncile focilor. Exista o capelă construită de prizonieri. Exista un sat care zăcuse sub o dună de nisip timp de patru mii de ani, până când o furtună a luat duna.

"Can you tell me if there are any interesting events today?" He took the question seriously. The ferry timetable is the local news, he said, and everything else arrives with it. There was a boat to the seal skerries later in the week. There was a chapel built by prisoners. There was a village that lay under a sand dune for four thousand years until a storm took the dune away.