Borcanul

În a doua dimineață, Chiara a adus un borcan de sticlă la acvariul lui Pasta. Borcanul avea un capac cu filet. Înăuntru era un crab viu.

On the second morning, Chiara brought a glass jar to Pasta's tank. The jar had a screw lid. Inside was a live crab.

Chiara a ținut borcanul deasupra apei. Pasta privea. Un braț s-a desfășurat și s-a întins de-a lungul marginii acvariului.

Chiara held the jar above the water. Pasta watched. One arm uncurled and stretched along the side of the tank.

Chiara a lăsat borcanul să cadă în apă. Acesta s-a scufundat încet. Pasta nu s-a repezit. Caracatițele, a spus Chiara, nu se reped. Ele sunt observatoare mai întâi.

Chiara dropped the jar into the water. It sank slowly. Pasta did not lunge. Octopuses, Chiara said, are not lungers. They are observers first.

Polly stătea cocoțată pe marginea acvariului. Crabul se agita împotriva sticlei din borcan. Pasta a atins borcanul cu un braț. Ventuzele ei aveau două sute de celule senzoriale fiecare. "Un braț de caracatiță gustă tot ce atinge," a spus Chiara.

Polly perched on the tank rim. The crab scuttled against the glass inside the jar. Pasta touched the jar with one arm. Her suckers had two hundred sensory cells each. "An octopus arm tastes everything it touches," Chiara said.

Pasta a prins borcanul cu un al doilea braț. Cele două brațe l-au rotit încet. Un al treilea braț a venit în jurul spatelui pentru a explora capacul.

Pasta gathered the jar with a second arm. The two arms turned it slowly. A third arm came around the back to explore the lid.

Caracatițele deschid borcane cu capac filetat în laboratoare încă din anii 1950. Prima dată, de obicei durează zece sau cincisprezece minute. Ele nu gândesc în pași. Lasă ventuzele să simtă filetele și întorc capacul în direcția în care trag filetele.

Octopuses have been opening screw-top jars in labs since the 1950s. The first time, it usually takes ten or fifteen minutes. They are not thinking in steps. They are letting the suckers feel the threads and turning the lid the way the threads pull.

Pasta a rotit capacul o jumătate de rotație. Apoi încă una. Capacului i-a sărit liber. Crabul a ieșit în apa deschisă.

Pasta turned the lid one half-rotation. Then another. The lid popped free. The crab scrambled out into the open water.

Nu a ajuns departe. Al patrulea braț al lui Pasta era deja încolăcit la gura borcanului. Crabul a dispărut în ciocul caracatiței.

It did not get far. Pasta's fourth arm was already curled at the jar's mouth. The crab disappeared into the octopus's beak.

Chiara a notat ceva pe o planșetă. "Trei minute și patruzeci și două de secunde. Devine rapidă. Prima dată când i-am dat un borcan, i-a luat unsprezece minute."

Chiara wrote something on a clipboard. "Three minutes forty-two seconds. She is getting fast. The first time we gave her a jar, it took her eleven minutes."

Pasta s-a întors la colacul ei de țeavă. Brațele ei s-au înfășurat în jurul ei.

Pasta returned to her coil of pipe. Her arms wrapped around herself.

Caracatițele sunt foarte ciudate, i-a spus Chiara lui Polly. Sunt mai apropiate de un melc decât de orice altceva cu coloană vertebrală. Au trei inimi. Sângele lor este albastru, pentru că transportă oxigen cu cupru în loc de fier. Trăiesc doar trei până la cinci ani în sălbăticie. Pasta avea deja doi ani. Ea va învăța tot ce va ști vreodată în timpul care i-a mai rămas.

Octopuses are very strange, Chiara told Polly. They are more closely related to a snail than to anything with a backbone. They have three hearts. Their blood is blue, because it carries oxygen with copper instead of iron. They live only three to five years in the wild. Pasta was already two. She would learn everything she would ever know in the time she had left.