Cercul și barca de dimineață

Ring of Brodgar stă pe o fâșie îngustă de pământ între două lacuri, ceea ce este singurul motiv pentru care pare înalt. Pietrele formează un cerc cu diametrul de aproximativ o sută patru metri, despărțit de landă printr-un șanț săpat în roca solidă. A fost ridicat acum între patru mii și patru mii cinci sute de ani și face parte dintr-un sit din patrimoniul mondial.

The Ring of Brodgar sits on a narrow neck of land between two lochs, which is the only reason it feels high. The stones stand in a circle about one hundred and four metres across, cut off from the moor by a ditch hacked into solid rock. It was raised between four and four and a half thousand years ago, and it is part of a world heritage site.

Cândva erau în jur de șaizeci de pietre. Acum stau în picioare treizeci și șase, iar golurile fac parte din formă la fel de mult ca pietrele. Polly a înconjurat cercul pe drumul lung, pe dinafară, cu iarba neagră până la genunchi și cu lumina întinzându-se plat și larg peste apa de pe ambele părți. Nimic din el nu este aranjat pentru un vizitator. A fost aranjat pentru altceva, iar acel altceva nu este consemnat nicăieri.

There were around sixty stones once. Thirty-six are standing now, and the gaps are as much of the shape as the stones are. Polly walked the ring the long way, on the outside, with heather to her knees and the light going flat and wide across the water on both sides. Nothing about it is arranged for a visitor. It was arranged for something else, and whatever that was is not recorded anywhere.

Apoi a urmat treaba obișnuită a plecării. Înapoi la biroul portului erau un cormoran moțat în spatele tejghelei și o foaie tipărită pe perete. „La ce oră pleacă feribotul?”, a întrebat Polly. „Cât costă?” S-a uitat pe foaie împreună cu el, până când a găsit rândul. „Aș dori să cumpăr un bilet, vă rog.”

Then the ordinary business of leaving. Back at the harbour office there was a shag behind a counter and a printed sheet on the wall. "What time does the ferry leave?" Polly asked. "How much does this cost?" She looked at the sheet with him while he found the line. "I would like to buy a ticket, please."

„Cât durează traversarea?”, a întrebat la final și a pus biletul deoparte. Dimineața, barca a ieșit pe lângă același promontoriu jos pe care intrase, iar insulele au coborât în urma ei în ordinea în care le învățase: un oraș pe o singură stradă, un golf cu un sat în el, o capelă făcută din barăci, o stâncă plină de foci și, în interiorul uscatului, nevăzut de pe apă, un cerc cu cele mai multe pietre încă în picioare.

"How long does the crossing take?" she asked last, and put the ticket away. In the morning the boat pulled out past the same low headland it had come in by, and the islands went down behind it in the order she had learned them: a town on one street, a bay with a village in it, a chapel made of huts, a rock full of seals, and inland, out of sight from the water, a circle with most of its stones still up.