De ce mierea veche de trei mii de ani încă se poate mânca

În anul o mie nouă sute douăzeci și doi, când arheologii au deschis mormântul faraonului egiptean Tutankhamon, au găsit bijuterii, statui și vase de lut. Unele dintre acele vase conțineau miere. Trecuseră trei mii de ani de când fuseseră sigilate. Mierea din interior era încă bună. De fapt, ai fi putut să o mănânci.

In 1922, when archaeologists opened the tomb of the Egyptian king Tutankhamun, they found jewelry, statues, and clay pots. Some of those pots held honey. Three thousand years had passed since they were sealed. The honey inside was still good. In fact, you could have eaten it.

Acest lucru nu este neobișnuit. Mierea este unul dintre puținele alimente naturale din lume care nu se strică niciodată. Borcane de miere din situri mult mai vechi au fost găsite și în alte locuri, precum Georgia, unde arheologii au descoperit miere îngropată alături de o nobilă cu aproape cinci mii cinci sute de ani în urmă. Tot bună de mâncat. Tot dulce.

This is not unusual. Honey is one of the only natural foods in the world that does not spoil. Jars of honey from much older sites have also been recovered in places like Georgia, where archaeologists found honey buried with a noblewoman about 5,500 years ago. Still edible. Still sweet.

Motivul ține de chimie. Bacteriile au nevoie de apă ca să se dezvolte, iar mierea nu conține aproape deloc apă. Albinele iau nectarul, care are aproximativ optzeci la sută apă, și îl reduc până la aproximativ șaptesprezece la sută apă, bătând din aripi în interiorul stupului. Rezultatul este un lichid gros și dens în care aproape nimic nu poate trăi.

The reason comes down to chemistry. Bacteria need water to grow, and honey has almost none. Bees take nectar, which is roughly 80 percent water, and reduce it down to about 17 percent water by fanning their wings inside the hive. The result is a thick, dense liquid where nothing can really live.

Mierea este și ușor acidă, cu un pH de aproximativ patru. Majorității bacteriilor nu le place acidul. Pe lângă asta, albinele adaugă în nectar o cantitate mică dintr-o enzimă care produce treptat apă oxigenată, un dezinfectant slab. Este aceeași substanță pe care o poți cumpăra de la farmacie.

Honey is also slightly acidic, with a pH around 4. Most bacteria do not like acid. On top of that, bees add a small amount of an enzyme to the nectar that slowly produces hydrogen peroxide, a mild disinfectant. It is the same chemical you can buy at the pharmacy.

Așadar, trei protecții se combină: lipsa apei, pH-ul scăzut și urma constantă de apă oxigenată. Atâta timp cât mierea este sigilată și uscată, poate sta pe un raft, într-o peșteră sau într-un mormânt aproape la nesfârșit.

So three protections combine: no water, low pH, and a constant trace of peroxide. As long as honey is sealed and dry, it can sit on a shelf, in a cave, or in a tomb almost forever.

Dacă mierea ta se cristalizează vreodată în borcan, nu o arunca. Încălzește-o ușor într-un vas cu apă caldă, iar cristalele se vor dizolva. Mierea nu a fost niciodată stricată. Mierea aproape că nu se strică niciodată.

If your honey ever crystallizes in the jar, do not throw it out. Warm it gently in a bowl of hot water, and the crystals will dissolve. The honey was never bad. Honey is almost never bad.