Gara Iaroslavski

Gara Iaroslavski din Moscova arăta, văzută de sus, ca un tort decorat de un entuziast. Turnulețe verzi și albe. Acoperișuri ascuțite. Ornamente aurii acolo unde nu te-ai aștepta. Arhitectul, Fyodor Shekhtel, o proiectase în 1902 într-un stil numit Renașterea Rusă, care însemna în mare parte să arate ca o veche biserică de lemn rusească, dar construită din piatră și de trei ori mai mare.

Yaroslavsky Station in Moscow looked, from the air, like a cake decorated by an enthusiast. Green and white turrets. Pointed roofs. Gold trim where you might not expect it. The architect, Fyodor Shekhtel, had designed it in 1902 in a style called Russian Revival, which mostly meant looking like an old Russian wooden church but built of stone and three times the size.

Polly a coborât prin ceața orașului. Moscova în iunie era caldă și luminoasă, serile lungi ale unei veri nordice abia începeau. A făcut un cerc în jurul gării și a aterizat pe copertina de fier deasupra intrării principale.

Polly came in low through the city haze. Moscow in June was warm and bright, the long evenings of a northern summer just beginning. She circled the station once and landed on the iron canopy over the main entrance.

Calea Ferată Transsiberiană începe aici. Se întinde spre est pe 9.289 de kilometri, lungimea întregii mase continentale eurasiatice, terminându-se la Vladivostok, pe Pacific. Linia a fost finalizată în 1916. Este încă cea mai lungă linie de cale ferată din lume. Trenul emblematic, Rossiya, pleacă din Gara Iaroslavski la fiecare două zile la ora unu după-amiaza. Ajunge la Vladivostok șapte zile, șapte fusuri orare și un continent mai târziu.

The Trans-Siberian Railway begins here. It runs east for 9,289 kilometres, the length of the entire Eurasian landmass, ending at Vladivostok on the Pacific. The line was completed in 1916. It is still the longest railway line in the world. The flagship train, the Rossiya, leaves Yaroslavsky Station every other day at one in the afternoon. It arrives in Vladivostok seven days, seven time zones, and one continent later.

Polly avea un loc la fereastră. Sau, mai precis, i se promisese un loc la fereastră în compartimentul de clasa a doua, numărul 7, de către un conductor care aruncase o privire la ochelarii și clipboard-ul ei și decisese, înțelept, că aceasta nu era problema lui.

Polly had a window seat. Or, more precisely, she had been promised a window berth in second class compartment 7, by a conductor who had taken one look at her glasses and her clipboard and decided, sensibly, that this was not his problem.

Compartimentul ei era o mică încăpere cu lambriuri de lemn, cu două paturi superioare și două inferioare, o măsuță pliantă între ele și o fereastră grea cu perdele. Două dintre paturi erau deja ocupate. Unul aparținea unei femei retrase, într-un cardigan bej, care citea. Celălalt aparținea unui tânăr de vreo douăzeci de ani, cu barbă și un laptop, care a ridicat privirea, a văzut-o pe Polly, a spus „OK” și s-a întors la tastat.

Her compartment was a small wood-panelled room with two upper and two lower bunks, a small folding table between them, and a heavy curtained window. Two of the bunks were already taken. One belonged to a quiet, retired woman in a beige cardigan, reading. The other belonged to a young man in his twenties with a beard and a laptop, who looked up, saw Polly, said "OK," and went back to typing.

Polly a sărit pe masă și a privit pe fereastră. Peronul era plin de mișcare. O familie își îmbrățișa fiul la revedere. Un conductor verifica un clipboard cu cerneală verde. Un samovar din colțul vagonului șuiera încet.

Polly hopped onto the table and looked out the window. The platform was full of motion. A family was hugging a son goodbye. A conductor was checking a clipboard in green ink. A samovar in the corner of the carriage hissed quietly.

Exact la ora unu, trenul s-a pus în mișcare.

At exactly one o'clock, the train moved.

Nu părea un început. Părea concluzia a ceva ce se aranjase de ani de zile. Roțile și-au găsit ritmul în primele două minute și l-au menținut. Peronul s-a retras. Gara a devenit o formă pe cer. Apoi a dispărut.

It did not feel like a beginning. It felt like the conclusion of something that had been arranging itself for many years. The wheels found their rhythm in the first two minutes and held it. The platform slid away. The station became a shape against the sky. Then it was gone.

Într-o jumătate de oră, Moscova se subțiase în suburbii. Într-o oră, suburbiile se subțiaseră în dachas, mici case de vară din lemn cu grădini îngrijite. În două ore, dachas se subțiaseră în pădure. Polly și-a privit ochelarii în reflexia ferestrei și i-a îndreptat pe cioc.

Within half an hour, Moscow had thinned to suburbs. Within an hour, the suburbs had thinned to dachas, small wooden summer houses with neat gardens. Within two hours, the dachas had thinned to forest. Polly looked at her glasses in the reflection of the window and tilted them straight against her beak.

Femeia tăcută în cardiganul bej a ridicat privirea din cartea ei. „Prima dată?” a spus ea în engleză atentă. Polly și-a înclinat capul roșu. Femeia a zâmbit. „Este un drum lung. Așază-te confortabil.”

The quiet woman in the beige cardigan looked up from her book. "First time?" she said in careful English. Polly tilted her red head. The woman smiled. "It is a long way. Settle in."