Satul de sub furtună

Polly avea un singur loc notat. „Îmi puteți spune cum ajung acolo?”, a întrebat-o pe oaie la micul dejun. Ține drumul de coastă spre vest, a spus oaia. Golful Skaill este o curbă lungă de nisip palid. În spatele lui este o terasă verde, iar satul stă acolo, pe jumătate scufundat în pământ.

Polly had one place written down. "Can you tell me how to get there?" she asked the ewe at breakfast. Follow the coast road west, the ewe said. The Bay of Skaill is a long curve of pale sand. Behind it is a green shelf, and the village sits there, half sunk into the ground.

Un scoicar lucra pe sit. Polly a întrebat: „Aș dori să aflu istoria acestui monument.” Oamenii au trăit aici acum cinci mii de ani, a spus el. Au cultivat această coastă înainte de Stonehenge și înainte de Marea Piramidă. Apoi nisipul a acoperit satul timp de patru mii de ani, până când o furtună din anul o mie opt sute cincizeci l-a luat.

An oystercatcher was working the site. Polly asked, "I would like to know the history of this particular monument." People lived here five thousand years ago, he said. They farmed this coast before Stonehenge and before the Great Pyramid. Then sand covered the village for four thousand years, until a storm in eighteen fifty took it away.

Vântul a luat jumătate din vorbe. „Puteți să repetați, vă rog?”, a întrebat Polly. Fiecare casă are aceeași mobilă în aceleași locuri. O vatră în mijloc. Paturi de o parte și de alta. Un bufet de piatră pe peretele din fund. Este din piatră fiindcă nu exista lemn.

The wind took half of that. "Could you please repeat that for me?" Polly asked. Every house has the same furniture in the same places. A hearth in the middle. Beds at each side. A stone dresser against the far wall. It is stone because there was no wood.

„Îmi puteți spune dacă muzeul este deschis mâine?”, a întrebat Polly. Știa că se va întoarce. A stat la marginea unei case, uitându-se într-o încăpere aranjată așa cum își aranjează oricine o încăpere.

"Could you tell me if the museum is open tomorrow?" Polly asked. She knew she would come back. She stood at the edge of one house, looking into a room laid out the way anyone lays out a room.