O Masă pentru Una

Mia a intrat în micul restaurant chiar înainte de ora nouă. Sala de mese era aproape goală. Un chelner cu un șorț alb și ochi obosiți i-a arătat o masă într-un colț.

Mia walked into the small restaurant just before nine. The dining room was almost empty. A waiter with a white apron and tired eyes pointed at a corner table.

"Doar una?" a întrebat el. Mia a dat din cap. Călătorea mereu singură și întotdeauna se simțea puțin nervoasă când comanda într-o limbă nouă. Meniul era pe o singură foaie de hârtie, scris de mână.

"Just one?" he asked. Mia nodded. She always traveled alone, and she always felt a little nervous ordering in a new language. The menu was on a single sheet of paper, handwritten.

Ea a arătat spre un cuvânt pe care nu-l înțelegea. Chelnerul a zâmbit pentru prima dată. "Este specialitatea zilei," a spus el în engleză lentă. "Rețeta bunicii mele. Încearcă. Dacă nu-ți place, îți aduc altceva."

She pointed at a word she did not understand. The waiter smiled for the first time. "Is the special of the day," he said in slow English. "My grandmother's recipe. Try it. If you don't like it, I bring something else."

Mâncarea a sosit într-un bol greu de lut. Fierbinte, cu usturoi, plină de bucățele mici de pâine. Mia a luat cu grijă prima lingură și a privit în sus. Chelnerul o privea de la bar cu brațele încrucișate.

The food arrived in a heavy clay bowl. Hot, garlicky, full of small pieces of bread. Mia took a careful first spoonful and looked up. The waiter was watching from the bar with his arms crossed.

I-a făcut semn cu degetul mare ridicat. El a râs, a venit și i-a umplut paharul. "Bine," a spus el. "Mâine te întorci și îți spun ce conține."

She gave him a thumbs up. He laughed, walked over, and refilled her glass. "Good," he said. "Tomorrow you come back and I tell you what's in it."